Dragi români din Seattle,
Sunt părintele Daniel Ene, îndrumătorul Comisiei de Educație a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi și administratorul Bisericii Sf. Părinți Ioachim și Ana din Seattle și îndrăznesc să vă mărturisesc despre un proiect educațional extrem de important pentru comunitatea românească din Seattle WA.
Am să încep rândurile mele întrebându-ne „de ce nevoia de educaţie?!”
Educaţia este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. „Omul nu poate deveni om decât prin educaţie”, spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ţine de umanitate: ideea de Dumnezeu, limbajul, raţiunea, sentimente, arta, morala se realizează numai prin educaţie.
Societatea actuală, responsabilităţile, individul însuşi se mişcă mai repede, mai profund decât la sfârşitul de secol trecut. Problematica lumii contemporane, provocările acesteia şi consecinţele din domeniul educaţiei au dus la impunerea şi operaţionalizarea în plan teoretic-explicativ, dar şi practic-aplicativ, a unor sintagme cum ar fi: învăţare de-a lungul întregii vieţi (lifelong learning), educaţie de-a lungul întregii vieţi (lifelong education), educaţie permanentă, autoînvăţare (self learning), autoeducaţie (self education). Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a fiecărei colectivităţi umane a făcut necesară extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieţi. Educaţia dată de şcoală, mai ales cea laică, nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului. În încercarea de a face faţă provocărilor lumii contemporane, una din direcţiile de restructurare a realităţii educaţionale este: extinderea actului educativ al copiilor la nivelul întregii lor vieţi. Pentru a face faţă situaţiilor multiple de provocare a lumii contemporane este firesc să ne punem următoarea întrebare: Dacă, astăzi, educaţia dată în şcoală este suficientă a face faţă avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea ? Răspunsul este clar, educaţia dată în şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului; de aceea reprezentanţii pedagogiei moderne au emis teza educaţiei prelungite sau a educaţiei permanente care străbate întreaga viaţă personală.
Fără nici o îndoiala, tineretul de astăzi trece printr-o serioasa criză. Iar pentru aceasta nu este el însuși responsabil. Cea mai mare parte de vina ne aparține nouă, celor mari – părinți, învățători, clerici, îndrumători duhovnicești. Ne-am pierdut noi înșine orientarea duhovnicească și, cum era de așteptat, am pierdut și adevărata, ”după Dumnezeu”, educație a copiilor noștri.
Pe acest principiu sau cu gândul la acest deziderat am gândit și noi PREZENȚA PRIMEI ȘCOLI DE LIMBĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ DIN SEATTLE. O dorință mai veche a comunității romanești din statul Washington care acum iată s-a realizat. În spațiul generos al bisericii Sf. Ioachim și Ana din Seattle în clasele Școlii Sf. Ecaterina de două ori pe lună, SÂMBĂTA (a doua și a patra sâmbătă a fiecărei luni) vor avea loc cursurile școlii romanești. Vor fi cursuri de limba română împletite cu istoria și geografia țării noastre. Școala românească este diferită de Școala de Religie a parohiei care are loc duminica după Sf. Liturghie.
La cursurile Școlii Românești pot participa tineri între 5 și 16 ani de toate confesiunile iar înscrierea este gratuită. Echipa de profesori voluntari va fi condusă de doamna profesor Ileana Marin, actualmente lector al Universității Washington și inițiatoare a Fondului de Studii Romanești din cadrul aceleași universități. Am cunoscut-o pe doamna profesoara Ileana Marin și pot spune că este o foarte bună cunoscătoare a problemelor de educație, un fin psiholog și pedagog. Modul dânsei de expunere este simplu și popular, astfel încât poate fi urmărit de oricine. O altă calitate a dânsei este aceea de iubitoare a tezaurului de limba și civilizație a poporului nostru. O dovedește pasiunea pe care o așează în orice lucrare care ține de transmiterea tradițiilor romanești.
Școala Românească va fi un concept flexibil care va încerca să se adapteze nevoilor copiilor și părinților din comunitatea noastră. Programul îşi propune să menţină legătura copiilor români cu elementele esenţiale ale culturii româneşti. Fără a-şi propune să fie o şcoală propriu-zisă, “şcoala de cultură şi tradiţie românească” este un program complementar oferit copiilor români ca alternativă de actualizare şi îmbogăţire a cunoştinţelor legate de ţara de provenienţă.
Cei care doriți mai multe informații sau doriți să vă înscrieți copiii puteți trimite un email la romanian.school.seattle@gmail.com . Atașat acestui email este găsiți un flyer pe care vă rog să îl faceți cunoscut comunității dumneavoastră.
Nu uitați, rolul părinților și al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei și a adolescentei. El trebuie să fie prin excelență un rol educațional. Lucrarea pedagogică corectă și înțeleaptă a părinților asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei vieți moral structurate, deosebite.
Am sa închei cu o povestioară care răspunde la o alta întrebare importantă pentru viețuirea copiilor noștri: când începe educația? În vremurile de demult un părinte, care se distingea prin sfințenia vieții și prin cunoașterea sufletului omenesc, i-a dat următoarea poruncă ucenicului său: ”Să scoți din rădăcină acest copac”! Și i-a arătat un copăcel tânăr, un curmal, care apucase însă să prindă rădăcini foarte puternice și adânci.
Făcând ascultare de duhovnicul său, ucenicul încerca să ducă la îndeplinire această poruncă, însă, cu toate eforturile depuse, nu reuși să facă nimic. ”Părinte”, îi spuse, ”ceea ce mi-ați cerut să fac depășește cu mult puterile mele”! Atunci părintele îi arăta un alt copăcel, cu mult mai mic și mai firav, pe care ucenicul reuși să îl smulgă din pământ de la prima încercare, fără a depune prea mare efort. Vedem așadar, ca nimic nu a reușit ucenicul față de copacul care apucase să prindă rădăcini puternice și, ca fără nici o greutate, a smuls copăcelul abia răsărit.
Făcând o legătură între povestirea aceasta și educația copiilor, am putea spune că, de multe ori, părinții rămân aproape neputincioși în a schimba comportamentul copiilor mai mari de vârstă, dacă nu au început să se ocupe de educația lor încă din fragedă pruncie. Spune și un proverb: ”Ceea ce înveți de mic, nu uiți până la bătrânețe”! Iar înțeleptul Sirah învăța: ”Ai feciori? Învață-i pe ei și încovoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah ”Ecclesiasticul” 7,24).
Cu speranța că vă veți bucura de acest proiect pentru comunitatea românească din Seattle vă asigur de considerația mea.
Fr Daniel Ene
